vineri, 25 decembrie 2015

De Crăciun îmi doresc Crăciunul

A venit și Crăciunul. În toată perioada precedentă, mulți dintre noi s-au năpustit cu mare frenezie în magazine, în vederea aprovizionării pentru masa de Crăciun, de parcă se pregăteau pentru vreun război iminent. Iată că suntem în plină sărbătoare. Iar se aleargă încoace și încolo, care pe la părinți, care pe la nași, rude... Ce se petrece și acolo, după atâta agitație? Păi oamenii se agită din nou, în special să mănânce, că doar de-asta au muncit atât cu aprovizionarea și cu gătitul de sarmale, fripturi, cozonaci și alte bunătăți.

Se bea, se mănâncă, se trimit mesaje pe telefon, se fac poze pentru rețele de socializare, ca să se marcheze evenimentul așa cum se cuvine și pentru ochii celorlalți. În fapt, de cele mai multe ori, chiar este doar pentru ochii altora.

Acesta să fie spiritul Crăciunului? O alergătură de tip brownian înainte și ulterior un maraton culinar, zâmbete de complezență, butaforie cât cuprinde și poze pe Facebook cu reușitele în ale bucătăriei sau cluburile pe unde au migrat nefamiliștii? Ce este mai interesant este că nici măcar în acele momente, nu știu câți dintre noi sunt cu adevărat prezenți și trăiesc bucuria momentului alături de cei dragi.


Sursa foto trilulilu.ro



Se spune că de Crăciun ar trebui să fim mai buni, mai toleranți. Niciodată nu am înțeles de ce este nevoie să așteptăm momentul Crăciunului pentru a fi așa. De ce n-am putea fi altfel și în restul anului, fără un prilej anume; așa, pur și simplu sau doar pentru a deveni mai buni?

Poate tocmai pentru că așteptăm să vină o sărbătoare un an întreg ca să ne putem schimba. Timp de un an ne proiectăm în viitor și așteptăm Crăciunul sau Paștele ca să facem o schimbare, măcar pentru câteva zile. Dar când vine sărbătoarea nu prea se întâmplă minunea. Și ne grăbim din nou, să treacă Crăciunul ca să poată veni Anul Nou. Nu este deloc suprinzător, odată ce așa am procedat tot anul. Cum ar putea să fie altfel deodată, fără niciun mic efort prealabil? Chiar dacă ar fi așa, ar fi pe o durată scurtă de timp.

Cum ar fi ca spiritul Crăciunului să fie și în restul anului? Dacă am încerca să ne bucurăm de viață, să fim mai buni, mai iertători cu noi înșine, dar și cu cei din jurul nostru, în fiecare zi a anului? Atunci Crăciunul ar reprezenta o confirmare, o încununare a tot ceea ce am realizat până atunci. În opinia mea, abia atunci ar fi o sărbătoare autentică.

 Eu, una, asta mi-am dorit cadou de Crăciun!