vineri, 24 octombrie 2014

Haina


Era nevoie de schimbare, batea vantul schimbarii din ce in ce mai puternic si mai vijelios. Zgribulita de frig, m-am indreptat spre dulapul cu haine groase si am apucat o haina  mai veche, care imi fusese draga si pe care o purtasem mult.Am vrut s-o imbrac si am vazut ca era decolorata, veche, ba chiar imi ramasese si mica.Chiar daca ma plictisisem de ea, era desueta, totusi era comoda, practica, imi era mereu la indemana s-o arunc pe mine. Am tot amanat pasul de a o arunca, ma obisnuisem cu ea si era plina de amintiri. In cate locuri fusesem imbracata cu ea…


Dar gata, a venit si momentul in care mi-am luat ramas bun .Stiu exact ziua si ora despartirii.
I-am multumit pentru caldura pe care mi-a dat-o in zilele friguroase, pentru moliciunea si confortul furnizate si pentru siguranta pe care mi-o insufla stiind-o acolo – pregatita pentru mine.
 Insa stiu sigur ca am nevoie acum de o haina noua. Poate nu la fel de practica, nu la fel de comoda, dar care sigur imi va veni mai bine pentru ca va fi pe noua masura

marți, 21 octombrie 2014

Monolog



Acum doua luni, pe 21.08.2014, asterneam pe hartie niste ganduri legate de un aspect din viata mea. Ieri, tot in data de 21, dar luna octombrie imi notam din nou despre acelasi aspect, care acum suna ca o continuare, sau completare cu informatii noi. Cautand o solutie, ceva m-a facut sa imi arunc ochii pe cele scrise anterior, in august, desi erau notate altundeva - intr-un blocnotes mai vechi.Atunci scrisesem ca nu este inca momentul  sa ma ocup de acea problema si chiar subliniasem ca cele notate acolo ma vor ajuta ulterior sa fac legaturile.
Acum, peste doua luni, pot spune ca intr-adevar m-au ajutat intr-o oarecare masura cele citite. Ceva ma facuse sa citesc exact acele randuri, din exact acea zi si in legatura cu exact aceeasi problema. Era un fir care le lega pe toate.



Am avut perceptia unui monolog in timp . Iar asta parca mi-a mai soptit ceva:  noi cream circumstantele, pregatim terenul de multe ori fara sa realizam ca asa se intampla. Poate nici eu n-as fi realizat, daca nu imi aruncam ochii pe randurile de acum doua luni. Si uitandu-ma si mai mult inapoi, am senzatia ca  semintele pentru crearea circumstantelor au fost aruncate si incoltisera chiar mai devreme de a scrie…