Sfântul
Ioan Botezătorul marchează simbolic incheierea sărbătorilor de
iarnă, începute din data de 6 decembrie (Sf. Nicolae). Încep să se stingă și ultimele ecouri ale tuturor reuniunilor de familie, ale focurilor de artificii și ale tuturor sărbători creștine ce se derulează în perioada aceasta una după alta. Dacă am mai fi lăsat dezmățurile culinare deoparte și ne-am mai fi detașat de zgomotul declanșat, am mai fi beneficiat cu
toții de un răgaz necesar să luăm aminte la ce se intâmplă cu noi
înșine și cu ce se întâmplă în jur. Unii o mai fac, mai mult sau mai puțin conștient.
Se fac planuri mărețe la sfârșit de an, cu proiecții avangardiste în viitor, în timp ce alții rămân blocați într-un trecut care nu le mai spune nimic, dar pe care continuă să-l plângă, preferând să rămână în suferință. Nu afirm nicidecum că este ceva greșit în a face planuri de viitor sau să deplângi trecutul. Este în regulă, dar să-ți iei adio de la trecut la un moment dat, acest lucru te ajută să treci peste și să mergi mai departe eliberat.
Într-un fel, este mai de dorit să pleci cu entuziasm la
începutul anului, numai că de cele mai multe ori, se diminuează radical după
nicio lună, iar lucrurile revin la acel ”normal” cu care ne
obișnuiserăm. Și aceasta, din simplul motiv că majoritatea
dorințelor rămân doar la stadiul de dorință, nefăcând nimic
concret.
Întrebarea
care se ridică este: ne-a folosit la ceva toată pauza de sărbători? Dacă
ne-am rezuma doar la atât, îndrăznesc să spun că nu. Confirmarea
vine chiar din desfășurarea ulterioară a vieții noastre. Vedem
limpede cu ochiul liber dacă s-a schimbat ceva în favoarea noastră sau nu, dacă sufletul nostru este mai împăcat știind că suntem pe drumul cel bun pentru noi. Cantonarea în
trecut sau proiectarea cu încrâncenare în viitor nu are însă cum să
schimbe lucrurile.
Cred că ne scapă ceva și anume atenția mărită la prezentul prin care trecem, la fiecare clipă trăită, la fiecare gând care ne trece prin cap, la sentimentele noastre. Ele pot fi un barometru foarte bun pentru a realiza cât ne-am îmbunătățit, dacă ne-am schimbat sau, mai degrabă, am bătut pasul pe loc.
Cred că ne scapă ceva și anume atenția mărită la prezentul prin care trecem, la fiecare clipă trăită, la fiecare gând care ne trece prin cap, la sentimentele noastre. Ele pot fi un barometru foarte bun pentru a realiza cât ne-am îmbunătățit, dacă ne-am schimbat sau, mai degrabă, am bătut pasul pe loc.
Poate
nu degeaba strămoșii noștri au ales această perioadă a anului
pentru a se liniști, pentru a lua o pauză mai lungă de la
treburile de zi cu zi. Este mai ușor să fii în acord cu natura,
care, la rându-i își ia și ea momentele de respiro. Avem și
noi, ca și mediul înconjurător, nevoie de liniște și pace
profundă pentru a face ordine și rânduială în tot ce s-a
întâmplat și se petrece cu ființa noastră.
De remarcat este faptul că ultima sărbătoare este legată de botez, eveniment care ne trimite cu gândul la curățare, purificare pentru a putea intra în noul an cu haine noi, primenite.
Gabriela
GEVELEGEAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu