vineri, 18 decembrie 2015

Confesiunile unui om care a vazut moartea III



În loc de concluzii
După recuperarea sa de pe patul de spital, acest om n-a mai fost același. Așa cum se întâmplă cu mulți care au trecut printr-o asemenea experiență, C.N. s-a simțit schimbat, altfel, în profunzime. A devenit foarte atent la gândurile și la cuvintele proprii, apoi la faptele sale, fiind convins că ele ne construiesc din interior. De asemenea, realizează că Universul nu este împotriva individului, în sine, ci acționează împotriva celui ce afectează viața, în general.
Ca entitate creată, îți este absolut interzis să lezezi viața și armonia ei. De aici rezultă deseori și perturbările sănătății individului, care încalcă aceste legi. Facem parte din același izvor universal, ca frații și surorile și dacă faci bine altuia, îți faci bine și ție. Iubirea ne unește pe toți, indiferent de voința noastră, iar dacă vrem, putem fi ființe de înaltă conștiință.”

Christian nu mai poate accepta să mintă, are o altă personalitate și nu mai are acel orgoliu inutil. Cele văzute și simțite acolo, i-au marcat profund existența de după, aici. Duce o viață cât mai în acord cu înțelegerea de acum, iar recuperarea sa are un ritm foarte bun, face progrese mari, de la o zi la alta.
Este acum conștient că avem o cale de urmat, de evoluție și are certitudinea că, pe lumea aceasta este mai mult decât ce se vede. Că nu murim cu adevărat, ci continuăm sub altă formă de existență, pe o frecvență mult superioară și că facem parte din marea conștiință a Universului. Are convingerea că viața și conștiința ni s-au dat ca un dar de mare preț, de aceea suntem datori să le îngrijim.

Ultimile cuvinte din mărturisirea făcută sunt ca o adevărată declarație de credință și iubire, ce au în același timp, forța să ne invite și pe noi la reflecție:
La final, spun clar că strămoşii noștri deţineau un mare adevăr. Nu ştiu cum, dar îl deţineau, în mod sigur.Şi anume, să ne întreţinem sufletul. Să ni-l <<spălăm>., prin gânduri bune, prin utilizarea vorbelor îngrijite şi frumoase, prin materializarea lor în fapte pozitive, pe măsură. Compasiunea, iubirea curată pot deveni o entitate vie (şi nu e vorba de o metaforă, ci de un adevăr înţeles). Trăiesc acum, cât mai în armonie cu acest adevăr şi la nivel de conştiinţă. Încerc să trăiesc cât mai mult în armonie cu mine însumi, cu semenii mei, animalele, plantele, căci știu că eu fac parte din ele şi ele din mine. Datorăm celor din jurul nostru multe și simt nevoia vitală să le mulțumesc, să mă ierte și să îi Iert de greșelile făcute. Chiar de nu ii cunosc pe toți. Am venit la calea cea bună. Era și timpul”

Sursa: www.medialog.cf