Liniste…Atât timp
cât liniștea sălășluiește în interiorul meu, în fiecare celulă, ea își întinde
aripile și în jurul meu. Este ca și cum sunt învăluită într-un nor de pace,
suav, pufos, îi pot percepe energia, ca în cazul unei entități cu viață
proprie. Îi percep culoarea, de un galben auriu și translucid deopotrivă ce se
amplifică și crește în dimensiuni pe măsură ce pacea mă însoțește mai mult, iar
mireasma ei este de aer curat, proaspăt. Energia păcii este una fină, ușoară
precum a unui porumbel care doar ce s-a înălțat în văzduh, aproape că îi pot
auzi bătaia de aripi. Și totuși n-o aud, este prea multă liniște...Prefer
muzica liniștii chiar și în pofida sunetului unor aripi de pasăre.
Muzica liniștii poate fi una din cele mai frumoase dacă
știi s-o asculți, să-i prinzi muzicalitatea caracteristică. Îți poate lua ceva
timp până te racordezi la ea, la vibrația ei, pentru că urechile s-au obișnuit
prea mult cu zgomotele exterioare. Și chiar și fără de ele, intervin deseori
zgomotele minții, cu ale ei tumultuoase și sâcâitoare gânduri cotidiene, repetitive,
de multe ori banale și plictisitor de mundane. Abia când toate acestea rămân în
urmă ca un nor cenușiu, se poate auzi adevărata liniște. Curată, binecuvântată,
așa cum numai în straturile superioare ale Cerurilor poate fi! Curgerea
timpului n-o mai simt, trecutul sau viitorul se contopesc în clipa prezentă, nu
mai este decât un Acum continuu și atunci știu că sunt și nu sunt, identitatea
dispare. În fapt, identitatea acelui ”Eu sunt” a fost absorbită într-o masă
eterică, de consistență diafană a Sinelui care ușor, ușor, pe nesimțite, preia
ghidajul. Poate alege să rămână în acea stare de pace absolută, să o savureze,
să se scalde în ea sau poate să plece într-o călătorie magnifică. Și într-un
caz și în celălalt sufletul meu se bucură și este mai îmbogățit!
Liniștea îmi poate vorbi și dezvălui mult mai multe taine despre mine, despre universul din mine decât o pot face zeci
de cărți. Îl pot auzi și vedea pe Dumnezeul din mine tot în liniște, nu este
altă cale. Iar pentru cine vrea să ”audă” cum cântă îngerii să facă liniște,
îngerii sunt prea discreți, niciodată nu strigă..
