joi, 29 martie 2018

Viața ca un râu


Mi-a rămas întipărit in minte modul în care englezii văd cursul vieții. Ei fac o corelație între cursul vieții și cursul unui râu, iar metafora asta a lor mi-a plăcut foarte mult pentru că o găsesc  extrem de aproape de adevăr. Viața este un râu care curge continuu, fără oprire și chiar dacă întâlnește în cale stânci mai mari sau mai mici, își continuă cursul și existența. La început, la izvoare, este un fir de apă firav, micuț, dar cu apă pură, curată, ce se prelinge delicat din pământ. Apoi trece prin diferite regiuni mai mult sau mai puțin prietenoase sau blânde, acumulând în trecerea lui mai multă apă, dar și din lutul pământului.


După cum își parcurge drumul prin diverse regiuni, apa râului își poate schimba cursul, atunci când se întâlnește cu ceva major în calea lui și cotește la stânga sau la dreapta. Dar el merge înainte necontenit, cu toate astea. Se întâmplă câteodată să se unească cu un alt râu, care ajunge pe același traseu cu el și cele două râuri își continuă cursul împreună, iar apele se amestecă și formează același râu. În felul acesta, râul devine mai mare, mai puternic, cu o forță a apei căreia nu prea îi stau în cale multe. Dar indiferent că se unesc râurile sau nu, cursul lor rămâne același, adică fără oprire, curgând fluid. Pe măsură ce cresc în acumulare de aluviuni și debit, devin mai late și mai grele în curgerea lor, însă apa aceea are atâta informație în ea încât curge fără să se mai grăbească, precum butoiul care este mult prea plin și se rostogolește greu la vale. Și mai este un lucru: deși râurile par atât de asemănătoare, niciunul nu este identic cu un altul, așa cum și cursul râului este unic, cu suișurile, coborâșurile și coturile lui specifice.  


La un moment dat, ajunge în final la destinație și se revarsă în marea care îl așteaptă cu brațele deschise, primitoare și neperturbată de nimic. De acum, apa râului s-a liniștit, a ajuns acasă, s-a integrat în apa mai vastă a mării ce l-a încorporat cu mare parte din ce a acumulat râul pe parcursul său. Însă, undeva la izvor, apa țâșnește în continuare din adâncul pământului și străbate traseul care este al lui și numai al lui.