(I) realitate

 Privim lumea si oamenii si avem impresia ca este real si obiectiv ceea ce vedem Insa privirea ne este subiectiva, fara a fi constienti de acest lucru. Ne uitam la semeni si automat punem etichete gen : frumos, urat, batran, tanar, destept sau mai putin. Asta la o prima vedere. Cand este vorba de persoane cunoscute, gradul de subiectivitate creste. Tendinta este de a privi conform bagajului nostru de cunostinte si principii inradacinate de-a lungul timpului. Desigur ca bagajul  este extrem de relativ si subiectiv la randul sau. Au fost depozitate acolo fel si fel de notiuni din educatia primita de la parinti, temerile lor , apoi de la societate – cu setul ei de reguli de buna cuviinta si morala si, nu in ultimul rand experienta personala ce are la randu-i un cuvant greu de spus.Lumea nu este decat ceea ce crezi ca este

Conform tuturor acestora, ne facem o parere despre cineva, practic proiectam asupra acestuia toate credintele noastre. Ce este mai grav este ca si asteptarile noastre vizavi de ceilalti sunt conditionate de aceleasi credinte proprii, iar daca  portretul  creat  nu corespunde asteptarilor, rezulta atitudinea de respingere si critica. Apoi credem ca vointa puternica va schimba universul inconjurator. Nimic mai iluzoriu, pentru ca lumea si tot ce este in jurul nostru nu se schimba  numai sub efectul vointei si al controlului nostru. De aici apar cele mai multe drame si conflicte interpersonale. Din contradictia intre ceea ce vedem in exterior si propriile noastre dorinte si conceptii. Suferinta este legata de incapacitatea noastra de a suporta efectele din jurul nostru, de cele mai multe ori create chiar de noi, de ignoranta si egoismul nostru.

Renuntarea la ideile preconcepute, la “valorile” mai mult sau mai putin utile si constructive, pe care ni le-am creat in trecut si reevaluarea lor ar fi un prim pas   Urmat de schimbarea perspectivei – de a nu mai cauta cauzele in afara, ci cautand in interiorul fiintei noastre. Daca alegem sa vedem raul, in mod cert numai rau vom vedea, oamenii vor fi mereu "rauvoitori" si-i vom privi ca pe niste dusmani. Iar ei in consecinta se vor comporta in permanenta ca atare. Incepe schimbarea din interior, altfel lumea va ramane la fel, oricate stradanii se vor depune. Am putea incerca sa-i privim pe oameni “curat” , facand efortul de a ne cunoaste mai bine pe noi insine. Asta ne poate ajuta sa-i intelegem si pe ceilalti mai bine. Sa nu ne mai grabim sa tragem concluzii in ceea ce-i priveste pe altii, oricum oamenii se schimba, iar ceea ce ni se pare valabil astazi, poate sa nu mai fie valabil maine.Si apoi, vorba lui Einstein : totul este relativ, nu-i asa ?