marți, 9 septembrie 2014

Turnul Babel




Ati observat vreodata cat de izolati suntem unii de altii, noi oamenii ? Ne-am organizat cumva pe caste parca, iar de iesit din ele nici nu poate fi vorba. Scenariul dupa care  se desfasoara ziua obisnuita se creioneaza cam in felul urmator: serviciu, casa, copii daca exista, in week-end  - treburi casnice, o mica iesire undeva sau ceva de genul. Dupa care ciclul se reia intocmai, neperturbat  in ziua de luni, fix dupa acelasi scenariu. Daca singura problema ar fi doar monotonia si rutina n-ar fi o mare tragedie inca. Unii se pare ca pot exista foarte bine si in conditii de rutina crancena. Ba chiar gasesc mai comod totul asa, fara surprize, fara vreun neprevazut la orizont care sa destabilizeze.
Un scenariu similar se petrece si in alte “caste”, diferenta o face doar segmentul din care fac parte participantii (ocupatie, cartier etc.) sau nivelul de trai -  mai ridicat sau mai putin. Functie de asta, unii isi petrec timpul in restaurante de lux, in birouri manageriale, isi fac vacantele in Baleare, iar altii sparg seminte in fata blocului sau asculta manele date la volum maxim. Fiecare după gusturi, educație, posibilitățile bugetului etc. Problema consta in faptul ca fiecare “casta” din asta este asa de bine delimitata, încât orice individ din cadrul ei simte o puternica apartenenta cu restul membrilor ei si nu accepta nicicum o alta realitate decat cea pe care o vede acolo, cu coloratura specifica. În astfel de condiții, va dati seama ca nu exista nicio sansa ca un exponent al castei din “varf” sa mai zareasca, daramite sa ma inteleaga un seaman din casta de la baza. Ca sa nu mai adaug situatia ”de netolerat” in care vreun individ simplu, sarac incearca sa intre in vreun contact de orice fel cu unul din clasa privilegiata.  
Ne aflam in plin Turn Babel ( la asta se si referea pilda biblică) unde vorbim limbi diferite, nu ne mai intelegem unii pe altii si nici nu se vrea. Ne simtim prea bine fiecare pe palierul lui bine structurat si delimitat, cu ritualurile si valorile aferente, cu preferintele apecifice. Din pacate, ne-am facut rost de niste ochelari de cal extrem de eficienti, din pricina carora chiar nu mai vedem nimic in laterale si cel mai important -  nu mai vedem VIATA care este peste tot in jurul nostru, dar trecem pe lângă ea fiind prea absorbiți de filmul din mintea noastră. Nu mai vedem un copac de pe marginea drumului, un zambet de copil, un seaman in nevoie si toate care asteapta sa le vedem intr-o buna zi Si nici macar nu este foarte dificil sa realizam asta, depinde doar de fiecare sa iasă măcar un pic din cutia pe care și-a construit-o singur și să arunce o privire afară.