marți, 22 septembrie 2015

Exercitiu de imaginatie

In  iuresul acesta care ne inconjoara cu informatii de tot soiul si din toate zonele posibile (cultura, religie, spiritualitate, evoultie personala etc.) ce-ar fi sa ne oprim putin, sa tragem aer adanc in piept si sa luam, pur si simplu, o pauza ? Sa punem punct si ....ceva mai tarziu, de la capat ?
Daca aruncam o privire mai  de ansamblu, observam ca aproape toate ideile pe care se bazeaza religia, istoria sau chiar si spiritualitatea  provin de la cateva elemente de baza, pe care omenirea le-a validat. Au fost perpetuate din generatie in generatie, mai mult sau mai putin nuantate, mai mult sau mai putin in forma originala de la care au plecat. In decursul istoriei, ma tem ca au fost prea putini cei care si-au pus serios intrebarea daca sunt valabile sau nu. Si au fost si mai putini cei care si-au pus problema sa verifice veridicitatea informatiilor.

Noi, cei de acum, suntem practic produsul a mii de generatii care au preluat, la randul lor niste jaloane, pe care s-a mers aproape automat. Fara sa vrem sau fara sa realizam la modul constient, avem cu totii un "background" din care nu putem iesi prea mult. Prin educatia primita de mici, scoala urmata, cartile citite si tot ce auzim sau vedem la TV, Internet sau oriunde ne indreptam atentia. Ca sa nu mai vorbim ca o parte din toate acestea s-a transmis deja  in codul genetic. Intr-un cuvant, fac parte din noi, din identitatea noastra.

In astfel de conditii, va dati seama cat de conditionati suntem in felul de a gandi, de a vorbi, de a ne comporta si de a actiona ? Nici sa vedem clar ce este in jur nu putem, fara a fi conditionati de ceea ce stim deja..Mintea, asa cum este ea construita, nu poate concepe sau cuprinde altceva decat poate interpreta, incadra si clasifica dupa tipare cunoscute sau familiare.Si atunci, tot ceea ce se intampla in exteriorul nostru, interpretam dupa acele tipare cu care ne-am obisnuit, incercam tot timpul sa incadram si sa judecam apoi dupa ceea ce stim deja. La fel se intampla si cu emotiile noastre.Avem o gama larga de emotii si sentimente, insa si ele sunt "ajustate" si au in spatele lor aceeasi mentalitate din trecut si aceleasi povesti pe care le-am tot auzit despre cum ar trebui sa simti sau nu, intr-o conjunctura sau alta. Pe acelasi principiu, desigur ca si deciziile luate vor urma acelasi traseu.
Si ne mai miram ca nu ne putem schimba, nu putem evolua. Nici nu ar fi posibil, atat timp cat ne raportam numai la sabloane prestabilite.

Si atunci nu ma pot abtine sa nu ma intreb: cum ar fi daca, macar pentru un timp scurt, am elibera mintea de tot bagajul acumulat pana acum ? De toate ideile in care am crezut, de toate principiile dupa care ne-am condus ? De tot ce clasificam in "bine/rau" sau in "moral/imoral". Si sa nu-mi pun mai departe intrebarea cine stabileste ce este moral, ce este corect, ce este frumos ?

Daca raspunsul la toate intrebarile acestea ar fi ca societatea sau majoritatea este cea care hotaraste, in cazul acesta poate ar fi bine sa ne gandim serios daca si pentru noi insine este valabil acelasi lucru.


Va recomand si voua sa faceti acest exercitiu de imaginatie - cum ar fi ca, intr-o dimineata, sa va treziti cu o vedere si o minte proaspete, clare, eliberate  de tot ce aveati  cu o seara in urma ? Sa dati drumul, chiar si temporar, la tot ce considerati de netagaduit, la toate axiomele pe care le purtati in permanenta cu voi ? Si sa incercati sa nu il mai imaginati pe Dumnezeu in vreun fel,  sa nu va ganditi la el, sa nu va mai ganditi la constiinta, la iubire conditionata sau neconditionata etc.

Incercati sa va imaginati ca sunteti un om cu totul nou, cu privirea si mintea proaspete ca ale unui nou-nascut. Apoi veti vedea ce se cerne, ce mai ramane valabil si ce nu.  Nu, nu incercati sa va imaginati un raspuns, ci lasati pur si simplu sa se intample.si sa vina de la sine impresiile.