Era nevoie de schimbare, batea vantul schimbarii din ce in ce mai puternic si mai vijelios. Zgribulita de frig, m-am indreptat spre dulapul cu haine groase si am apucat o haina mai veche, care imi fusese draga si pe care o purtasem mult.Am vrut s-o imbrac si am vazut ca era decolorata, veche, ba chiar imi ramasese si mica.Chiar daca ma plictisisem de ea, era desueta, totusi era comoda, practica, imi era mereu la indemana s-o arunc pe mine. Am tot amanat pasul de a o arunca, ma obisnuisem cu ea si era plina de amintiri. In cate locuri fusesem imbracata cu ea…
Dar gata, a venit si momentul in care mi-am luat ramas bun .Stiu
exact ziua si ora despartirii.
I-am multumit pentru caldura pe care mi-a dat-o in zilele
friguroase, pentru moliciunea si confortul furnizate si pentru siguranta pe
care mi-o insufla stiind-o acolo – pregatita pentru mine.
Insa stiu sigur
ca am nevoie acum de o haina noua. Poate nu la fel de practica, nu la fel de
comoda, dar care sigur imi va veni mai bine pentru ca va fi pe noua masura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu