Etichete si prejudecati

Ziua de astazi mi-a confirmat inca o data, probabil pentru a-mi reaminti si a nu uita, cat de prostesc este obiceiul de a pune etichete oamenilor. Trei situatii venite una dupa alta cred ca sunt suficiente sa-ti atraga atentia, mai ales ca s-au desfasurat in acelasi context.Un baiat mai smead la fata, adica tigan – nu ma feresc sa spun astfel si cu probleme psihice ne ruga pe mai multi din autobuz sa-i spunem unde poate schimba niste bani.Baiatul avea o figura deschisa si absolut sincera in ciuda handicapului si tot repeta cu voce destul de ridicata ca el are bani multi si nu stie unde sa-i schimbe si daca e vreo banca prin zona.Nimeni nu l-a luat in serios, care dadea din umeri, care intorcea privirea.Intamplator ne aflam aproape de o banca si, dupa ce l-am sfatuit sa-si puna banii in buzunar ptr.ca ii tot arata, i-am promis ca ii indic o banca dupa ce coboram Dupa ce am facut eu pasul, unii au inceput sa se uite la mine curiosi iar unul sau doi s-au oferit sa-i arate si ei drumul.El nu, hotarat le-a spus “lasati ca ma ajuta d-na”. Am coborat si am mers cu el o bucata de drum ca sa ii pot arata cladirea, insotita de  privirile celor din jur, intrigati de faptul ca mergeam alaturi de un tigan care mai si vorbea destul de tare si gesticula.

La final, baiatul mi-a multumit de vreo patru ori, rugandu-se ptr. sanatatea mea.La scurt timp dupa intamplare, nu stiu cum se face ca am eu nevoie acum de bani schimbati. Incerc pe la diversi comercianti, chioscuri si toti ma refuza. Ba unul cu bani marunti in fata mea imi spune ca nu are. In fata evidentei ii spun ca vazusem ca totusi are.Respectivul atunci s-a scuzat ca abia facuse si el rost de ei si nu ma poate ajuta  Atunci vad in imediata apropiere o taraba cu flori unde vanzatoare era o tiganca a carei atitudine nu te atragea. Am trecut peste ezitarea mea de cateva momente si am zis –incerc si aici. Femeia foarte rapid si cu mare larghete imi schimba pe loc suma respectiva. Ii multumesc, rezolv treaba si fix in aceeasi statie unde asteptam apoi autobuzul, vad o scena similara: un tanar tot cu handicap, dar nu tigan de data aceasta, il roaga pe un tigan – geambas de tigari sa-i schimbe niste bani. De data aceasta, am devenit f. atenta sa vad ce se intampla. Geambasul de tigari, cu un gest firesc si cu aceeasi bunavointa ii schimba baiatului bolnav banii. Si uite asa s-a inchis cercul. Interesant este faptul (care mi-a si atras serios atentia) ca toate astea s-au invartit in jurul actiunii de schimbare a banilor, iar participantii erau romani si tigani. Sau mai bine zis erau oameni cu totii, indiferent de culoarea pielii sau de “sanatatea mentala”. asa cum se obisnuieste sa se spuna. Nu ar fi mai bine sa nu ne mai grabim sa judecam oamenii dupa culoarea pielii, dupa hainele pe care le poarta, dupa etichete gen “e nebun, lasa-l in pace” sau frumos/urat  samd ? Evident este o intrebare retorica, dar mie una lectia de astazi mi-a aratat clar raspunsul